?

Buna ziua d-na Aurelia,urmaresc de ceva vreme rubrica dumneavoastra si va apreciez foarte mult pt calitatea raspunsurilor si solutiilor tuturor problemelor cu care se confrunta persoanele care va scriu..am hotarit sa va scriu si eu...am 23 de ani si de 4 ani sunt casatorita sotul e mai mare cu 2 ani ca mine,avem un baietel superb,dar eu am ajuns sa fiu insatisfacuta de viata mea alturi de el....totul a inceput din clipa in care m-am mutat in casa lui,,,permanente certuri din cauza socrilor,nu-mi acorda atentie,cu toate ca am avut o sarcina foarte grea,ma umiliea prin cuvinte in fata lor si daka eu il intrebam de ce face asta raspunsul lui era simplu:pentru ca am cap de gisca si sunt bolnava mental:....m-au ranit foarte mult vorbele lui,dar fiindca in acel timp inka faceam si studii am hotarit sa nu iau seama prea mult la aceste lucruri cu toate k imi lipsea atentia,dragostea lui,el care trebuia sa fie alaturi de mine in orice situatie,in schimb el era de partea oricui numai nu a mea,am crezut k poate daka o sa traim in 2 o sa fie mai simplu...nu a dorit sa ne mutam singuri.....toata ziua e la munca,nici nu ma suna,seara daka vine e obosit si nu mai vrea nimik..am incercat in diferite feluri sa mai inviorez un pic relatia noastra sentimentala dar fara rezultat...el imi reproseaza ca asta nu e important in viata,k sunt doar niste aiureli......in fine,ma simt sufocata de acest ritm de viata,uneori m-am gindit sa il las,dar vreau ca copilul sa aiba tata.....dar pina la urma,sunt si eu suflet....femeie..am si eu nevoile mele,dorintele mele.....dar nu am cu cine sa le impart......dati-mi va rog un sfat,cum sa procedez