?

Doamna Aurelia buna ziua, urmaresc de mult timp aceasta pagina si mereu ramin incintata de raspunsurile pe care le dati. Anume faptul ca spuneti lucrurilor pe nume, chiar daca pe alaturi e dur, dar mereu gasiti cum sa ne deschideti ochii fara a ne judeca.

Pe scurt povestea mea, sint casatorita de 4 ani, am un baietel de 3 ani. Cu sotul nu pot sa zic ca e rau, dar nici nu e bine. Eram trecuta de o anumita virsta deja cind a venit propunerea lui de casatorie si am acceptat , desi nu pot sa zic ca eram inebunita dupa dinsul. Este un barbat care a aavut si are grija de familie si copil, care ne asigura cu tot ce este nevoie, este atent cu mine, foarte dragastos si atent cu copilul.In pat nu pot sa zic ca nu m-ar satisface, dar nici nu e cel mai bun barbat pe care la-m avut in aceasta directie. Copiii cu el nu mai vreau, in primul rind pentru ca am deja o virsta , in al doilea rind eu sint singura la parinti si mereu parintii mi-au oferit de toate, vreau si eu ca copilul meu sa aiba de toate si sa nu fie nevoit sa imparta cu altii.
Problema mea din interior acum este alta. Cu 2 ani si ceva in urma am facut cunostinta cu un barbat de peste hotarele tarii. Am discutat mult pe internet, in scurt timp whatsappul a devenit cea mai apreciata aplicatie descoperita vreodata, vorbeam ore in sir, el fiind la job, eu acasa. Este mai mare cu peste 10 ani decit mine, tipul de barbat copt, de la care am ce invata, care nu se staruie sa imi arate niciodata ca el stie mai multe decit mine, din contra tare subtil " ma creste" linga el. Putem discuta pe toate temele posibile si imposibile de pe pamint, la toate are replica si gaseste cum si ce sa ma invete. Chiar si in pat, cu multa rabdare a stiut cum sa corecteze incompatibilitatile dintre noi, stie cum sa ma faca sa ma simt cea mai dorita si importanta femeie de pe pamint, atit cind sint linga el cit si atunci cindfiecare sintem in tara si familia sa. Cu timpul am reusit sa ne intelegem ca o data pe luna vom petrece citeva zile impreuna. Nu a fost un efort tare mare, el a stiut cum de fiecare data sa imi lase in geanta un plic care in ochii sotului sint remunerarea pentru deplasare, eu nedepinzind de un grafic full la locul de munca am stiut cum sa imi fac timp pentru aceste mici escapade cu el. El mereu e cel care cumpara biletele la avion,  m-a intrebat cindva care sint destinatiile unde as vrea sa ajung si de atunci nu ma mai intreaba, in fiece luna incearca sa imi implineasca cite un vis. Alaturi de el astfel am ajuns in  14 capitale ale lumii pe care altfel nu cred ca as fi putut sa le vad. Atunci cind dorul e prea mare si nu mai am rabdare o luna il rog si vine pentru o zi doua in Chisinau. Am deci toata atentia , afectiunea si dragostea a doi barbati speciali fiecare in  felul sau. Cu toate acestea, cu citeva seri in urma parca mi-a dat lumea peste cap, mi-a zis ca luna aceasta nu ne vom vedea, fiindca el pleaca in vacanta cu familia si ne vedem imediat cum revine. Inteleg ca sint si acolo doi copii mici, dar ma simt atit de folosita, atit de umilita. Ce am fost eu pina acum pentru el? O jucarie? O papusa frumoasa pe care a folosito pentru sex si calatorii? Adica el isi planifica linistit concediul cu sotia si copiii dupa mai bine de un an de cind e cu mine, poate e si normal, nu stiu dar am impresia ca imi exploadeaza capul. L-am convins pe sot sa plecam si noi in concediu exact in aceasi perioada, a ramas sa aleg destinatia, ma gindesc sa il intreb si sa mergem si noi in aceasi directie, sa nu-i mai convina concediul. Sa vada cum sotul ma imbratiseaza, sa vada ca chiar daca el m-a folosit atita timp, eu mai trebuiesc cuiva, ca zimbesc si-s fericita si fara el.

Imi exploadeaza capul doamna Aurelia, spuneti-mi va rog cum sa procedez? Imi vine sa iau avionul sa ma duc la el si sa nu il las nicaieri sa plece...