?

Stimata doamna Aurelia, Sunt Bianca si am 36 de ani. Sunt implinita in plan intelectual si cultural. Am trecut prin toate etapele scolii, pana la postdoctorat. O singura problema apasa greu pe umerii mei, pentru care sunt judecata, patata, pusa la zid, considerata ciudata, ghinionista sau mai stiu eu cum.... NU m-am casatorit niciodata si nu am copii. Acest lucru imi afecteaza viata profesionala pentru ca sefii mei ar dori sa ma exploateze, avand in vedere ca nu am familie si copii, lucru pe care il consider anormal. Reactionez oricand este cazul. Societatea judeca aspru, fara sa cunoasca lucrurile in profunzime. NU m-am casatorit pentru ca NU am gasit omul potrivit. Poate ca nu am avut nici noroc... Nu mai stiu... Am dorit enorm sa studiez, sa cresc intelectual si am ajuns la un nivel de care sunt mandra. Mi-am dorit mereu si familie, sot, copii, dar NU a fost sa fie. Nu am facut compromisuri. Probabil si lipsa banilor m-a impiedicat sa imi fac un camin familial. Barbatii se uita in zilele noastre si la zestre, iar eu nu am nimic. Am investit totul in studiile mele. Aceasta singuratate apasa greu pe umerii mei. NU mai fac fata. In familie toata lumea intreaba cand ma voi casatori?! Toti imi spun sa ma marit, sa nu raman singura. Imi doresc acest lucru, dar nu am gasit barbatul cu care sa o fac. Intr-adevar ma simt singura. Incerc sa imi gasesc preocupari, citesc, ma plimb, ascult muzica. Ce pot sa fac acum? Poate acesta imi este destinul. Lumea nu va intelege niciodata. Lumea judeca cu usurinta. NU mai stiu ce sa raspund la aceste intrebari ale familiei si ale colegilor. Absolut toti pun asupra mea aceasta ''pata''... si nu mai vreau, nu mai pot. Uneori ma intreb : ''de ce eu''?! - intrebare la care nu voi gasi niciodata raspunsul... Nu stiu de ce, stiu doar ca ar trebui sa invat ceva din toata aceasta experienta... si nu imi pierd speranta... sunt inca tanara si nu se stie niciodata. Am nevoie de un sfat, de o parere avizata din partea dumneavoastra. Mii de multumiri ! Bianca.