?

Buna ziua.Am gasit din intamplare acest site, care mi se pare destul de interesant, mai ales ca poti afla gratuit unele raspunsuri la intrebarile si problemele de suflet. Va multumesc pentru initiative dvs si sper sa aflu si eu raspuns la ceea ce ma framanta. Sper ca  nationalitatea mea nu va fi o problema in a primi un raspuns din partea dumnevoastra. Am 30 de ani, sunt casatorita si avem o fetita de 5 ani, sunt salariat. Ma confront insa cu unele probleme , in sensul ca sunt foarte nervoasa, iritata de orice lucru mi se intampla si reactinez urat in cadrul familiei mele, prin limbaj necorespunzator, necontrolat, furie necintrolata. Cei apropiati, ma refer la sot,iin special, s-au obisnuit cu mine dar, gandesc ca nu e ok sa reactionez asa.Copilaria a fost presarata cu momente urate, am trait intr un mediu in care violenta, agresivitatea erau lucruri obisnuite. Am fost de nenumarate ori umilita, batuta, mi s-a vorbit pe un ton agresiv, nu mi s-a dat dreptul la replica, eram intotdeuna considerate de tata , in special un om bun de nimic, incapabil sa faca ceva, care tine umbra pamantului degeaba. Bineinteles ca la scoala am avut rezultate bunicele care insa nu l-au multumit, pt ca nu eram de premiul1 ci de premuiul 2 si pot continua sirul rleleor pe care le faceam ...... 
Nu spun ca eu sunt sau am fost vreo sfanta, am si eu o multime de defecte pe care mi le recunosc. Astea sunt trairile mele, pe cer incerc sa le accept dar mi-e greu si acum, mi-e greu sa ma accept asa cum sunt, sa traiesc in present, sa mi traiesc viata actual de adult. Simt ca ceva nu este in regula si pt toiate relele de azi dau vina pe trecutul meu.Nu am incredere in mine, sunt complexata de felul in care arat si actionez, deseori am crize de plans in momemtyele in care simt ca NU MAI POT. aSA MA DESCARC EU. sUNT UM OM CARE NU STIE IN CE DIRECTIE SA O IA, AM NEMULTUMIRI PE TOATE PLANURILE , NIMIC NU MI MAI PLACE, NU MA MAI BUCURA NIMIC SI AM STARI DE TRISTETE DIN CARE CU GREU REUSESC SA IES. pROBLEMA ESTE CA AM UN SERVICIU, am un copil, am responsabilitati care nu mi permit sa ma plang.... Problemele sunt prezente si in relatia cu sotul, care uneori n u ma intelege, care este indoctrinate de mama lui, care nu este capabil sa si croiasca si sa si traiasc propria viata, cautand intotdeuna solutii la mama. Eu nu am pe nimeni apropiat, sau am prea putine personae de suflet carora sa le impartasesc ce ma doare, fiecare are problemele lui, la un moment dat devii irritant s pt cei din jur si trebuie sa TYE BAZEZI PE TINE, SA IES SINGUR DIN IMPAS. iNCER SA INTELEG DACA MA VREO PROBLEMA DE SANTATE MINTALA SAU CEEA CE MI INTAMPLA ESTE REZULTATUL PROBLEMELOR CU CARE M AM CONFRUNTAT SI MA CONFRUNT SI IN PREZENT. Daca problema nu e medicala, cum pot sa ma regasesc , sa fac pace cu mine si cu trecutul meu si sa fiu linistita? Asta imi doresc , liniste, armonie, ce nu am avut niciodata..... Nu ma gandesc sa mi fac rau, nu am avut astfel de ganduri, doar sunt deprimata si incapabila sa gasesc o cale de a fi eu insumi si de a ma simti ok cu mine si cu ceilalti. Va multumesc anticipat pt raspuns si ma scuzati, am scris mult sper sa maa fi facut inteleasa. O vara frumoasa si racoroasa! Multumesc frumos pt tot!