?

Buna seara,draga doamna Aurelia. Ma tot mir de fiecare data cand citesc sfaturile dumneavoastra,de unde aveti atata rabdare ca sa raspundeti tuturor,si cum de va reuseste sa formulati si sa interpretati atat de clar fiecare problema. In cazul meu,las la discretia dvs - sa-mi raspundeti sau nu, stiu singura ca ceva cu mine nu e in regula, dar o confirmare din partea dvs m-ar ajuta poate sa ma accept,sa ma inteleg pe mine insumi si poate sa ma tratez... Am 24 de ani si la prima vedere am totul pentru fericire: un om drag care ma iubeste si ma rabda,parintii in viata si sanatosi,cateva prietene care-mi fac viata vesela,un serviciu care ma multumeste... Vreau sa-mi intemeiez o famile,vreau sa am un copil,adica practic nu exista factori din afara care mi-ar provoca starile despre care scriu mai jos. Problema mea a inceput intr-o zi cand ma priveam in oglinda,nimic nu era cum as fi vrut,parul,tenul,nimic! Si-atunci m-am luat la palme,m-am batut singura pana am devenit rosie,plangeam,strigam. O vreme am uitat de incident si ma straduiam sa evit oglinda,pana intr-o zi cand din senin,fara vre-un motiv mi-am zis ca eu nu trebuie si nu merit sa traiesc,si am baut pastile,multe pastile,dar care nu si-au facut pana la capat treaba,am fost salvata. Treptat m-am izolat de toti,doar la serviciu merg cu placere,in rest ma stradui sa evit pe toti,sa evit iesirile in oras si uneori la magazin,nu vreau sa-mi vizitez parintii, mint mereu si inventez motive ca sa nu ies nicaieri. Am si halucinatii uneori,cel mai des auditive,de doua ori vizuale, si doar propriul meu tipat,trasul de par sau aruncatul de obiecte ma readuc la realitate. De nervi nici nu zic,niciodata nu stiu care va fi urmatorul lucru care o sa-mi provoace o noua criza. Si am o sumedenie de lucruri ascunse,incepute sau promise demult, la care mi-e frica sa revin,caci niciodata nu am puterea necesara sa termin ce am inceput,si acel lucru risca sa fie rupt in bucati. Zilele astea mi-am rupt portmoneul si tot ce aveam in el,bani,carduri,acte... Veti spune sa incerc sa ma schimb,intrucat constientizez ca am o problema si poate fi chiar simplu. Nu,nu e,am incercat! Cineva mi-a spus ca nu e nicio problema mintala,caci oamenii bolnavi de schizofrenie de obicei nu recunosc acest lucru. Dar ce am eu,ce e cu mine? Va multumesc anticipat in caz ca imi raspundeti,dar si pentru faptul ca mi-ai citit povestea trista si urata.