?

Buna ziua Aurelia. Tot citesc sfaturile dvs si mereu gasesc informatii utile si recomandari. Sint si eu de ceva vreme cu un baiat. De la inceput cind ii ziceam ce asteptari am de la dansul mereu zicea ca il stresez, ca vreau sa il schimb dupa bunul meu plac, ca nu sint de el multumita, ca in genere nu ma pot multumi cu ce imi ofera cineva. Asa am ajuns sa ma inchid in sine, nu ii mai zic ce vreau, ce astept. Parca e totul bine, insa eu am nevoie de ceva mai mult decit el imi ofera, si acest mai mult se refera la timp petrecut impreuna. El nu intelege ca pentru mine cel mai important e timpul petecut cu el, impreuna.Chiar si aceasi mincare sa o facem impreuna, sa stam sa ne giugiulim, sa discutam. E adevarat ca lucram in aceasi companie, dar departamente diferite, nu ne vedem ziua , seara mergem amindoi si mincam de regula in oras, in zilele libere el e ba la tara, ba cu un prieten, ba cu cineva la discutii pe teme de lucru si daca reusim sa stam 2, 3 ore. Eu ma tem sa ii zic ce vreau, cum vreau, cind vreau, ma tem sa ii comunic, daca el isi da seama bine, daca nu, atunci nu imi ramine decit sa pling singurica noaptea. 

Oare e normal asa?Oare chiar iubitii nu trebuie sa discute, sa zica ce vor unul de la celalat?