Intrebari si raspunsuri

?

Buna ziua d-na Aurelia. Am si eu o probleme cu mine insumi sau cu persoanele din jurul meu. Sunt casatorita de 6 ani, am 2 copii, al doilea s-a nascut recent. Din anumite motive am fost nevoita sa ies la serviciu si cu foarte mult greu am acceptat sa stea cu bebelusul soacra mea. E o femeie de treaba, nu am pretentii fata de ea, insa eu nu pot sa traiesc sub aceleasi acoperis cu alte persoane decit sotul si copiii mei. Ea vine la noi, desi traim in acelasi oras ramine in fiecare zi la noi sa doarma, acasa are probleme cu sotul ei si cred eu ca e un motiv sa nu plece acasa. Sotul meu vrea sa o ajute ca ea sa nu mai sufere si tot ii spune sa ramina la noi, dar eu ma sufoc in propria casa, fiecare pas imi este urmarit, vreau sa pregatesc masa vine mereu cu sfaturi, nu ma lasa sa fac o mincare normal ca mereu vrea sa intervina (desi stiu sa gatesc destul de bine si sunt o persoana independenta - nu iubesc categoric sa fiu ajutata in nici un lucru), mereu imi spune cum sa imbrac copilul, cum sa il hranesc, cum sa il spal etc., are accese de harnicie - trebuie sa imi faca curat prin casa, sa imi stringa hainele care au fost spalate etc. Eu nu suport asa interventie in viata mea si a familiei mele. Sa-i spun sotului nu pot ca inteleg ca ar trebui sa il pun la o alegere, dar eu nu am dorinta sa ma intorc acasa. Poate suna egoist din partea mea, dar eu nu mai pot asa sa traiesc... cum sa rezolv situatia, nu stiu... As angaja o bona, dar stiu ca problema nu se va rezolva aici, eu cred ca ea sta cu copilul doar ca sa fuga de la ea de acasa, dar ajung in situatia sa fug eu de acasa... ce pot sa fac?

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua.
Autonomia spre care tot mai mult tindem in ziua de astazi, ne departeaza tot mai mult  si mai mult de la traiul comunitar. Faptul ca parintii si buneii nostri locuiau o viata in aceasi casa, ba chiar mai multe familii la un loc, ajunge sa ne para ceva din domeniul fabulosului.  
...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna dna Aurelia! Stiu ca intelepciunea dvs ma va ajuta mult. Ce sa faci atunci cind familia judeca felul tau de a percepe lumea, absolut toate alegerile in viata. ,,-Asa trebuie, asa nu trrebuie...,,.Stiu ca doresc binele, dar daca te impotrivesti vointei si dorintelor lor de a -ti construi viata, se incep ore de confruntari si certuri. Caci se intimpla si sa fii total diferit , sa evoluezi in mod propriu si sa te autoeduci conform drumului pe care il simti ca trebuie sa-l urmezi. Mereu se pronunta negativ, si cu multe alte cuvinte mai putin blande...Cum ar fi bine sa reactionez, sau imi ramine sa nu impartasesc nimanui nimic...Asa in urma unor experinete din copilarie, mereu incerc sa apar copilul ranit , dar ce sa faci cand nu esti inteles si apreciat de oamenii dragi care te ranesc?

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua

Din nefericire, din prea multa grija si dragoste pentru cei apropiati, putem gresi, le putem taia aripile ori chiar, stirbi personalitatea. 
Nu este un parcurs usor pana ajungem sa intelegem ca fiecare judeca, analizeaza si vede viata prin prisma propiriilor perceptii,...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua doamna Aurelia, de fiecare data cind am venit la dvs. cu intrebari dvs. mi-ati raspuns, si ma-ti ajutat mult cu sfaturile si cu profesionalismul Dvs., sper si de aceasta data sa ma ajutati, sa imi calmez inima si minte. Ma macina frica, frica de a nu pierde pe cineva drag. Lucrez intr-o institutie medicala, si fluxul de informatie si situatii medicale sunt prezente in fiece zi. Din start va zic, ca nu sunt medic dar lucrind in astfel de anturaj, cazurile mai triste imi trezeste frica "Dar daca ai mei au ceva? " . Ma apuca o teama cind aud ca ii doare ceva pe cineva din familie, ma duce gindul la cel mai rau. Sunt departe de ei, si frica si vina ca nu sunt alaturi de ei, e mai mare. Ajutati-ma va rog, cum sa fac fata la aceste situatii, pentru ca uneori eu fac panica mai mare si ma ingrijorez mai mult decit pe cel care il doare sau presupun ca il doare. Eu va Multumesc anticipat pentru raspuns.

Intrebare primita de la: Lina

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

 

Buna ziua draga Lina.
Teama, desi in anumite situatii este o emotie care ne salveaza si protejeaza viata, de multe ori poate fi si asemeni unui parazit care nu ne lasa sa evoluam sau sa ne traim viata si sa ne bucuram de parcursul exitential.
...
[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, spuneti-mi va rog, ce e mai bine de ascultat, mintea sau trupul? Imi e greu sa explic, dar mereu parca mintea vrea una, trupul alta, chiar banal, si atunci cand merg la cantina sa mananc, ft greu ma hotarasc ce sa aleg, am impresia ca astea doua vesnic se bat cap in cap. Multumesc

Intrebare primita de la: Lia

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Mintea si trupul sunt parte a aceluiasi sistem Oamenii de succes au convingerea ca mintea si corpul lor sunt una, astfel stiu ca daca au grija de una, au grija in acelasi timp si de cealalta. Asa cum memoria si imaginatia au aceleasi circuite neurologice, potential, au si acelasi impact. De exemplu, “Procesul Feldenkrais”(denumit dupa Moshe Feldenkrais) este procesul constientizarii prin miscare, ajutandu-i pe cei care nu-si mai puteau...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Va salut cu mult drag, mult stimata, dna Aurelia. Nu mi ajung cuvinte sa va exprim multumirea pentru munca si sufletul depus in fiecare scrisoare a "pacientilor" dvs. Pacienti merg la doctor dupa tratament in caz de boala. Iar aici pe paginile siteului printre scrisorile care le primiti dvs, cautam un leac pentru sufletele noastre bulversate. Nu gasesc solutie la problema care ma framinta. Locuim cu sotul impreuna in casa socrilor noi la etajul doi, avem bucataria noastra. Toti se jeluie pe soacra, iar eu pe socru. El este tatal vitreg al sotului meu. De cind locuim impreuna, mereu ma provoaca la cearta, inclusiv si pe sotul meu. Socrul o necajeste foarte mult pe soacra, nopti intregi nu i da pace sa doarma striga si vorbeste aiureli. L-am auzit si eu ce urit la adresa ei si a noastra vorbeste si striga si nu contribuie cu nimic la gospodarie, comunale achitam noi, soacra din pensie cumpara ce mai poate. Mereu e nemultumit pe noi ca cica noi nu facem nimic la gospodarie si nu ne sfatuim cu el. Vreau foarte mult sa divorteze soacra de el , ei ii este frica de el si de gura lumii. Da noi asa nu mai rezistam in tensiunea asta din partea unui om practic strain pentru sotul meu. Si am impresia ca ne vrea doar raul ne invidiaza pe noi, pentru ca la fiica lui dreapta in familie nu e bine. Nici nustiu ce sa mai gindesc, dar vrem o mama soacra cu ginduri curate vesela nu mereu intristata, nedormita, obosita de certuri. Dna Aurelia , luminati ne va rog cum sa procedam mai bine cu socrul, sa fim linistiti in suflet. Va multumesc din suflet. Multa rabdare. Cu drag Elena.

Intrebare primita de la: Elena

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua Elena. Am citit cu multa atentie relatarea dvs si inteleg perfect situatia neplacuta si de grea incercare la care este supusa familia dvs. 
Desigur , din dragoste si afectiune, fiecare din noi dorim pentru oamenii dragi cat mai multa armonie, liniste si echilibru. Doar ca, de cele mai dese ori, nu este suficient sa ne dorim acest lucru doar noi, mai e nevoie sa...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

salut! va urmaresc cu drag si as dori sa aflu parearea dvs referitor la faptul ca in relatia cu prietenul meu nu existra vre-o saptamina in care pur si simplu sa nu ne certam,parca totul e bine si totul ma aranjeaza,prietenul mereu se staruie sa imi fac pe plac, dar se gaseste parca ceva,un nimic(un mesaj expediat ne la timp sau ceva de genul asta)si incep sa imi apara fel de fel de ganduri si ne certam,apoi ne impacam trec 3 sau 4 zile si iar ne certam,nu inteleg de ce este asa,si de ce imi apar mereu niste ganduri care provoaca o cearta,care-i motivul?

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. 
O relatie intre doua persoane presupune mult efort, daruire, intelegere , angajament si maturitate. In plus este foarte important ca cei doi parteneri sa inteleaga foarte clar ce asteptari au unul de la celalat,  dar si ce pot oferi. Se stabileste o platforma de valori pe care se construieste aceasta relatie. Multi sunt...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

salut! va urmaresc cu drag si va respect, deci am 22 ani, nu am incredere in mine, mereu ma complexez si nu-mi place de mine, in minte imi sta intrebarea: ce cred altii despre mine. In jurul meu vad persoane fericite, si-au gasit jumatatea, dar eu...singura si deloc fericita cum pot sa am incredere in mine? ce sa fac?

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua.
Sa stiti ca una din cele mai frecvente probleme cu care ne confruntam pe parcursul vietii este increderea in sine, sau mai bine zis lipsa increderii in sine si a propriilor actiuni. Actionam fara a crede ca vom reusi, din start consideram ca nu suntem suficient de buni, ca nu stim ce si cum trebuie de facut si actiunea nu se va...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua stimata doamna. Cu mult drag citesc raspunsurile dumnevoastra si vreau sa va zic ca imi sunt de mare folos. Spuneti-mi va rog, dependenta de calculator la un adolescent, poate sa fie tratata? E mare problema la noi asta. Zile intregi nu iese din camera, dar sta doar la compiuter. Va multumesc anticipat.

Intrebare primita de la: Violina

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. O sa va spun si dvs ceea ce am afirmat cu ceva timp in urma intr-un interviu: societatea noastra se afla intr-o permanenta schimbare. Acelasi lucru se intampla si cu inovatiile tehnice şi ştiinţifice. Tehnologiile informaţionale moderne au influenţat nu doar o parte a vieţii noastre, ci, practic, totul. Forma comunicaţiilor, ritmul de viaţă şi de muncă şi chiar mediul înconjurător în...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Salut domnisoara Aurelia, va urmaresc de mult timp si sincer admir , mult din ce spuneti dvs aplic mai ales cu copilul meu si absolut mereu este rezultat. Imi doresc sa ajung la dvs la o consultatie, dar fiind peste hotare, asta este mai dificil, o voi face imediat cum ajung in tara. Pina atunci, pe scurt vreau sa va adresez o intrebare, daca e posibil. Am 28 ani, traiesc in concubinaj si am un baietel de 2 anisori. Dar, nu sint fericita. Am un barbat linga mine care financiar imi ofera totul, dar ma foloseste drept femeie si servitoare, chiar daca uneori spune ca ma iubeste,prin fapte nu se demonstreaza asta si parca nici eu nu mai stiu daca il iubesc. De ce nu pot fi fericita langa acest om oare?Cum sa fac?

Intrebare primita de la: Ana

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua Ana.  
Atunci cand esti intr-o relatie cu cineva,o relatie care nu te implineste, in care nu te simti hranita afectiv, in care mereu tanjesti dupa apropiere, atentie si afectiune, atat de firesti intr-un cuplu, tot acest context genereaza frustrari si un consum emotional puternic. Incepi sa te simti coplesita de nevoile...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua! D-na Aurelia, cum putem reactiona atunci cind un copil de 9 ani minte, destul de des. Am incercat sa-l incurajam sa spuna adevarul, oricit de dureros ar fi, ca nu e bine sa minta, ca o sa piarda increderea in el toti. Parca intelege dar oricum minte tot mai des. Chiar daca stie ca putem verifica daca spune adevarul, el oricum minte. Noi ca parinti suferim foarte mult, ne facem griji ce parsona va deveni peste citiva ani. Ce putem face? Iertare, intelegere, pedepse diferite am incercat......nimic nu ajuta! Va rog mult sa ne scrieti parerea dumneavoastra.

Intrebare primita de la: ANONIM

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, oricare specialist o sa va spuna ca minciunile, fac parte din dezvoltarea imaginatiei copilului. Desigur atunci cand sunt spuse frecvent, deja reprezinta o problema. Ca sa ii facem pe copiii nostri sa nu mai minta, va trebui mai intai sa intelegem ce mesaje transmit prin minciunile lor, si apoi sa luam masurile potrivite. Mai multe surse fac un clasament...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua avem o rugaminte sane dati un svat cunosc o doamna care a primit un timp alprazolam are reacție adversă are halucinații e agrrsivă nu permite să ne atingem de ea ce ne sfătuiți ca să depășim așa situație

Intrebare primita de la: Eugenia

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, alprazolam parte dintr-un grup de medicamente denumit benzodiazepine. Benzodiazepinele afecteaza activitatea chimica de la nivelul creierului astfel incat induc starea de somn si scad senzatia de anxietate si griji.

Alprazolam Atb este utilizat pentru tratamentul anxietatii moderate si severe, a starilor de anxietate asociate...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Doamna Aurele spunetimi varog ce pot face .Am muncit la un satean si nu mea platit munca motivind ca am muncit fals dar eu am tote factele filmate multumim

Intrebare primita de la: radu

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, in aceasta situatie cred ca cel mai potrivit e sa va adresati unui jurist pentru ajutor. Cu siguranta ar putea sa va ajute in remedierea conflictului cu care va confruntati.
Mult succes

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua d-mna Aurelia! sunt casatorita de20 ani cu sotul meu, am 3 copii,baiatul are 20 ani fata a doilea 14 ani si ce-a mica 4anisori.De un an si ceva relalatia noasta nu mai este cum era o data , sotul se compoartă foarte urit cu mine ,imi spune nu mai cuvinte urite,vorbeste de mine urit in prezenta copiilor ma numeste cu cuvinte urite s.m.d Imi spune sa dau la divort ce astept,de un timp sintem cu finantele de o parte,el singur isi face miincare aparte.in fiecare zi el seduce la mama lui ,sint momente cid e linistit si nu vb nimic,dar suntmomente incare ma numeste nu mai cuvinte urite.Nu vrea sa faca nimica acasa,Nu bea vin,nu fumeaza!As vrea un sfat de la dumneavoastra !

Intrebare primita de la: Luminita

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. 
Este foarte important ca partenerii intr-un cuplu sa invete asi manageria situatiile de stres. Pe parcursul vietii sunt multe cazuri cand cel putin unul din parteneri ajunge cu nervii la limita. 
Dupa 20 ani de relatie, deja cu siguranta va cunoasteti sotul,...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna, astept cu mare nerabdare ajutorul Dvs pentru ca chiar nu stiu ce sa mai fac...am o relatie de un an care merge destul de serios si am o dorinta foarte mare de a pleca de tot peste hotarele Moldovei si iata ca acum am o oportunitate sa imi continui studiile post universitare in alta tara. Problema este ca as vrea sa plecam ambii, iar el e de parerea ca e posibil si aici sa traiesti foarte bine. Ar trebui sa plec si sa punem punct relatiei sau sa o continuam la distanta (nu prea vad un viitor in cazul dat)??

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua
Pentru fiecare din noi este foarte dificil sa aleaga intre viata personala si cea profesionala. Varianta ideala e atunci cand acestea pot fi combinate si, cu un managment al timpului bine structurat, imbinate cu succes.

Dar o decizie despre ce urmeaza sa faceti si ce...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, Mult stimata doamna Aurelia, sunt intr-un moment in viata in care imi dau seama, ca am uitat sa ma pretuiesc si sa ma stimez. Un catalizator al acestor stari este faptul ca iert si cadn in noroi, indiferent de relatie personala sau prieteneasca. Cred ca din frica de a nu pierde aceste persoane iert. Cum sa procedez in momentele in care ma supara cineva/? Cu persoanele care imi este indiferent imi spun cuvintul si sunt uneori rea, dar cu cei dragi chiar si din familie, imi e frica ca daca voi fi ca si cu ceilalti pot sa fie momente in care ias putea pierde si as putea regreta de faptul ca nu am cedat. Va multumesc din start pentru raspuns,il astept cu nerabdare.

Intrebare primita de la: Valentina

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua draga Valentina.
Relatiile interpersonale sunt foarte importante atata timp cat ne aflam intro societate si incercam sa ne dezvoltam in ea. Trebuie sa fie constructive, sa ne dezvolte ca personalitate , sa ne fortifice si ajute in viata de zi cu zi. Adictiile...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, Doamna Aurelia. Foarte demult vroiam sa va scriu, dar tot credeam ca va fi bine in viata... Nu pot sa zic ca am avut cea mai usoara viata, dar multumita mamei mele care a reusit sa-mi ofere tot ce poate avea un om, studii, grija si multe alte lucruri frumoase ...cit despre tatal meu nu pot zice daca era treaz era om de aur dar el prietenea bine cu alcoolul si concertele care le facea sub efectul acestei bauturi, si plus bataile care erau si cuvintele murdare, in fine eu am vrut totdeauna sa plec de acasa.. si am plecat . Am inceput a locui cu prietenul meu multi ani dupa neam casatorit si am divortat, avea pe altcineva si am aflat si am plecat imediat, cred ca nu aveam sentimente mari ci doar deprindere, si iata am intilnit alta persoana in viata mea care am crezut ca e diferita de altii...si este. Suntem deja casatoriti si eu nu am stiut multe lucruri din viata intima a sotului meu, ca a avut diverse experinte bisexuale si tot asa, acum ca am aflat si mia recunoscut nenumarate rinduri ca a avut in trecut asa ceva dar jura ca nu va mai fi ca nu stiu ce, sincer am dubii mari deja nu mai cred in barbati, nu stiu daca poti sa crezi un om care e divers de cum imi imaginam eu viata, eu nu pot accepta si stiu ca tot ar trebui sa las tot si sa plec, dar sincer de fiecare data asa sa fac, nu pot vorbi cu nimeni pe tema asta mii rusine, nu pot nici macar sa intreb daca cineva ar intelege cum e asta, dar eu tin la acest om si nu stiu daca un om e bi- el se poate schimba? Ori ma mint pe mine si intind timpul, eu la rindul meu nu cred ca vreodata voi accepta asa gen de viata sau orientari, nu am contra nimanui nimic dar acolo departe nu in viata mea. Totdeuana am visat la familie frumoasa si barbat care nu consuma alcool....dar ma gindesc poate eu nu ma uit la cine trebuie sau atrag oameni care nu sunt pentru mine. Va multumesc anticipat, o zi buna sa aveti

Intrebare primita de la: Anna

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

 

Orientarea sexuala este probabil unul din cele mai eronate concepte aplicate sexualitatii umane, pentru ca, la fel ca toate celelalte aspecte ale existentei umane, este practic imposibil sa definesti sexualitatea intre niste limite concise si exclusive.
...
[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua doamna Aurelia,sunt si eu intr-o relatie serioasa care merge spre casatorie dar in ultimul timp parca totul se schimba.Prietenul meu tot mai des ese din camera si ma lasa singura,zilele trecute am adormit dar el a esit din casa la ora1 de noapte si ma lasat singura intorcindu-se cu motivul ca a fost la magazin .Tot la el am observat ca zi de zi se uita la saituri pe adulti Xxx dar asta nu e cea mai mare problema ,problema consta in faptul ca in telefonu lui am gasit informatii ca cauta fete pe noapte si masaj erotic .Desemenea in tel3fon sunt salvat diferite contactem cu doar o singura litera .Am foarte mut timp de cind pling ziua dar si noaptea ,nustiu ce e cu mine nici sa zimbesc nu pot .

Intrebare primita de la: Anoni

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. Industria filmelor pentru adulti este una suficient de rasunatoare, chiar si acum, intr-un secol cand specialistii tot mai mult incearca sa puna accent pe comunicarea deschisa intre parteneri si discutiile privind viata intima si dorintele acestora.

Problema devine si mai delicata daca intradevar partenerul dvs ar apela...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

SALUT . AM 27 ANI Sunt CASATORITA SI DE UN AN AM UN AMANT CU 20 ANI MAI MARE TEAMA MEA E EL A DEVENIT O O BSESIE PENTRU MINE SI NUSTIU CE SA FAC MA DISTRUG PE MINE IMI DISTRUG FAMILIA . CE SA FAC

Intrebare primita de la: Dina

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua .
De multe ori te afli in relatii care nu sunt ceea ce iti doresti si tu stii asta. Si totusi ramai. De ce? Toxicitatea unor astfel de relatii e acceptata pentru ca ascunde o frica mai mare decat suferinta cu care deja te-ai obisnuit.
...

[Read more]
 
           
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Doamna Aurelia bine v-am gasit. De mult timp ma gindesc sa va scriu dar tot nu puteam sa ma decid, recent insa am descoperit ca o verisoara de a mea se numara printre studentii dvstra si din vorba in vorba mi-a zis cit de profesionista sinteti si cum va ajutati chiar si studentii sa inteleaga corect viata, sa isi faca ordine in minte si sa treaca peste diverse probleme. Discutia cu verisoara nu a facut decit sa ma convinga de ceea ce banuiam- ca sinteti un specialist cum rar poate fi intilnit, si iata am ajuns sa va scriu. Povestea mea de viata poate nu e cu mult mai deosebita de cea a altor femei, dar eu nu pot intelege de ce anume cu mine se intimpla acest lucru. Am fost impreuna cu un barbat aproape 7 ani, cu anumite pauze cind ne mai stringeam bagajele si ne mutam aparte. Nu pot sa zic ca nu ne intelegeam catastrofal, pur si simplu eu vroiam atentia lui altfel decit el mi-o oferea. Dar totusi anii au trecut, avem amindoi deja peste 30, e timpul pentru o familie, pentru copii, el insa sta bine in birlogul lui de unde vede viata cum ii place lui. Nu pot sa ma linistesc ca s-a folosit de mine atita timp ca acum sa imi zica ca unde sa ne grabim, ca viata este inainte, ca vom reusi? Eu am servici destul de bun, cistig un pic peste media din tara, unde trai avem, fie la el fie la mine, daca si el ar depune un mic efort, ca un tata rau nu ar fi, e educat, are idei de viata bune. Acum nu sintem impreuna si in toata noaptea ma gindesc ce femeie ii incalzeste patul oare? De ce nu vrea o viata normala, ca la toti oamenii, alaturi de mine, parca proasta nu sunt, urita tot nu si avem o virsta deja cum am mai spus? Oare ce ar trebui eu sa fac in situatia asta?

Si inca o intrebare, ce se intimpla in organismul nostru atunci cind ne indragostim? Asa ca apare o dependenta emotionala de cel drag? E normal acest lucru deci ?

Va multumesc

Intrebare primita de la: Sabina

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit Sabina. Am citit cu deosebita atentie expunerea gandurilor dvs si voi incerca in cele ce urmeaza sa va prezint un punct de vedere alternativ , din care sa incercati un altfel de analiza a situatiei cu care va confruntati.

Intai de toate sa vedem ce valuri de trairi ne curpind atunci cand ne indragostim : "Pornind de la ideea ca nu ne nastem cu o minte precum o coala...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua Stimata doamna doctor! Am si eu o situatie pe care vreau o sa impartasesc si sa cer sfatul Dvs. Sunt casatorita de 5 ani si am si un copil de 3 ani, sa fie sanatos. Problema a inceput inainte de casatorie, cind i-am spus viitorului sot ca sunt insarcinata..parca i-a cazut podul in cap. Am tacut atunci si am inghitit in sec, caci nu poate un om care isi doreste un copil sa reactioneze asa, dar m-am gindit ca se va schimba ceva. Aflind ca va fi un baiat, a mai aparut o speranta, el avind o fata dintr-o relatie anterioara, neoficiala... nici asta nu a fost. Dupa ce am nascut.. s-a accentua lipsa de interes fata de persoana mea si a inceput un interes sporit fata de jocurile de computer.. poate sa stea si o zi intreaga. La inceput era o ora - doua si treptat tot mai mul, au inceput investitii in computer ca sa poata juca mai avansat, iar eu cind spuneam ca trebuie de cumparat ceva pt casa - nu sunt bani. Sunt ca o piesa de mobilier in casa, care mai face mincare, curatenie, spala si calca haine si are grija de copil.. pina si sexul e cam odata la doua saptamini. Nu stiu ce sa mai cred. Va multumesc anticipat!

Intrebare primita de la: Natalz

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua draga doamna. Din pacate multiple sunt problemele cu care un cuplu ajunge sa se confrunte pe parcursul relatiei maritale. Din cele relatate de dvs putem identifica anumite divergente chiar dinaintea oficializarii relatiei. Iar problemele care nu sunt solutionate la timp, se acumuleaza, ajung sa dea nastere la frustrari personale, angoase, depresii. Faptul ca sotul prefera jocurile online in detrimentul timpului...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

buna ziua, unde e posibil sa va gasim? un numar de telefon va rog

Intrebare primita de la: anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, nr de contact al psihologului site-ului perfecte.md: 078070111

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Bună ziua, stimată Doamnă! Sunt profund impresionată de sfaturile pe care le oferiţi aici, de aceea am decis vă scriu şi eu. Am 29 de ani şi sunt căsătorită. Sunt în faţa unei alegeri foarte importante în viaţă. Soţul meu munceşte peste hotare, iar eu în Chişinău. Am o profesie frumoasă căreia i-am dedicat ultimii 10 ani. Casatoria a survenit recent, dupa o relatie de 6 ani, timp în care am întreţinut dragostea noastră, cum am ştiut mai bine. Ne vedeam de 2-4 ori pe an în concediul meu sau al lui. Am avut vacanţe frumoase împreună. Reeşind din cele expuse, sunt în situaţia de a alege între carieră şi familie, soţul deja insistă să merg cu el. Nu îmi este frică de schimbări şi nici de faptul că aş munci în alt domeniu decît cel pe care il am, îmi pare rău să-mi las locul de muncă, unde între timp am avansat destul de bine şi am investit foarte mult suflet. Ştiu că trebuie să aleg familia, dar încă nu am gasit toată gama de argumente pentru a-mi motiva eventuala decizie, vă rog mult să mă ajutaţi.

Intrebare primita de la: Natalia

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, desigur nu este o alegere usoara, mai ales in zilele noastre cand pe independenta financiara a unei femei se pune un accent aparte, asta fiind ca o necesitate la ordinea zilei.
 Imi dau seama ca nu va este prea facil, din acest considerent trebuie sa analizati un pic situatia si sa prioretizati lucrurile.

...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, Sunt casatorita de 25 de ani, dar am ajuns sa nu mai inteleg relatia in care traiesc.De cele mai multe ori ma culpabilizez, cred ca nu am suficienta caldura sufleteasca, nu stiu sa comunuc cu sotul meu, cu care, cred , am o relatie strict platonica. El spune ca nu e asa, dar...cand suntem doar noi doi, nu ne simtim bine impreuna, parca fiecaruie ii este oarecum "rusine" de celalat, sotul meu se simte bine cu mine, doar cand suntem undeva, cu alte persoane in preajma si dupa ce se incurajeaza cu cateva 'paharele" . Tot atunci " indrazneste" sa se planga oarecum, de mine: ( ca sunt prea indulgenta cu copilul, de exemplu, si ca nu tin cont de sfatutule lui, sfaturi care de fapt nu exista) , ptr.ca atunci cand nu beneficiaza de "intaritor" el nu vorbeste cu mine si nici cu copilul. Conversatiile noastre sunt pur existentiale: Ai mancat?, Cum a fost la scoala?, Ce mancam Azi, ce imbrac azi? , etc. Daca stam impreuna la televizor, de obicei, el doarme, si eu raman alaturi de el, DAR...de fat sunt foarte singura. Da, ne pupam, la plecare /sosire, dar in rest....sotul meu nu pune mana pe mine, nici din gresala, nu facem sex decat foarte rar si asta la insistentele mele, dar Cu toate acestea el spune ca Ma iubeste. Binenteles si asta doar daca intreb? Nu vorbesc de treburile case, care de obicei tot pe umerii mei sunt, dar, parca nu asta este povara cea mai grea. Singuratatea , lipsa de tandrete, parca sunt tot mai greu de suportat Va rog din tot sufletul , spuneti-mi unde gresesc?

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, din pacate anumite frustrari din trecut, acumulate, lasa serioase amprente asupra evolutiei persoanei. Este si cazul despre care relatati. Sotul dvs a trait intr-un anume moment al vietii un episod la care nu se astepta si care i-a lasat o urma adanca in subconstient. Se pare ca de unul singur nu a depasit, sau nici nu a dorit sa deaseasca episodul, iar retrairea emotiei cu fiecare prima ocazie, nu face decat sa inoiasca problema...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, am nevoie mare de ajutorul dumneavoastră. Am o fetiță de 10 ani, care nu asculta de nimeni. Ce ii spui sa faca nimic nu face, stie sa stea doar la calculator si telefon. De mica are un comportament foarte rau. Am zis va creste si a prinde la minte dar nu e asa. Am zis cacreerul  copilului  la nastere e "tabula rasa"si il modelam noi dar nu e asa mam dezamagit. Nu stiu ce va fi cind va creste mai mare. Nu stiu cum sa ma mai comport.

Intrebare primita de la: Maria

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. Comportamentul copiilor la o anumita varsta poate fi un adevarat examen de rabdare si perspicacitate pentru parinti. Toti ne dorim ca micutul nostru sa creasca frumos si armonios, sa aiba incredere in propriile forte si sa se poata descurca cat mai bine in viitoarea-i viata de adult. Ne dorim sa poata deveni un adult care sa stie sa se afirme, sa fie sociabil, sa aiba o anume maturitate afectiva care sa-l ajute sa ia decizii in...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, mult stimata doamna! Vin cu problema care ma macina enorm, si sper sa ma ajutati dvs. sa gasesc o solutie. Recent m-am despartit de iubitul meu, si daca inainte dupa ce pierdeam pe cineva, ma "descarcam" prin lacrimi care imi curgeau siroaie..acum nu mai pot plinge, deloc...ci mi-e tulburat somnul, vreau incontinuu sa dorm, si nu am pofta de nimic din jurul meu? Ce sa fac sa revin la starea normala? Nu sun productiva deloc in niciun plan si ce pot face ca sa intru din nou in rutina zilnica? Multumesc frumos!

Intrebare primita de la: Stela

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit. In urma unui impas relational, mai ales a unei relatii care s-a finalizat in mod neasteptat, cel putin unul din parteneri are impresia ca i-a fugit pamantul de sub picioare, a pierdut sensul existential si viitorul e dupa o ceata densa, de netrecut. Despartirile sunt intotdeauna grele. Cu totii trecem printr-o asemenea experienta la un moment dat in viata si niciodata nu este usor sa iti revii, indiferent de motivele si circumstantele...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna, dna psiholog. Eu am un tabu ce ma urmareste in viata. Nici nu stiu cit de corect as putea sa o formulez. In fine, as vrea sa imi raspundeti va rog la o intrebare: De ce pe mine ca persoana nu sunt agreata intotdeauna pozitiv. Vorbim de partea feminina. De ce apar mereu dificultati cu Unii oameni, intr-un fel nu as exista pu ei in compania ceea. Specific, sunt mereu deschisa spre comunicare, sunt pozitiva, povestesc, intreb, nu dau sfaturi, nu dau lectii de viata ceea ce, pe unii oameni i-ar deranja. Este vorba in energia pe care o simtim la unii oameni mai din aproape?

Intrebare primita de la: Curioasa

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. -Desigur nu este placut atunci cand te simti exclus dintr-un colectiv,din pacate din ceea ce imi relatati nu pot sa inteleg cat de relevanta este ideea acestei excluderi. Pentru ca multe „fenomene” le nastem in capul nostru . La baza acestei conceptii stau parerile proprii despre viata, relationare, prietenie etc. Iar aceste principii pot sa va apartina doar dvs, si sa nu fie impartasita, sau doar partial, de catre...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

buna ziua.am o intrebare la dumneavoastra ,eu ma enervez de la nimik si ma doare ingrozitor capu si dupa cap.spunetimi acopunctura si fizioterapiea o sa ma ajute sa ma tratez dau trebuie sa merg la un psiholog?mersi mult.

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. Desigur pentru o solutionare a problemei, este nevoie sa identificam cauza ei, respectiv in cazul dvs e indicat de diagnosticat motivul/motivele care va aduc "pe muchie de cutit". Indiferent cat tratament de alternativa, sau medicamentos nu ati incerca sa urmati, daca mereu veti fi conectata la sursa de suparari, efectele vor fi doar nesemnificativ diminuate. Va recomand sa consultati un specialist si sa identificati metoda cea mai potrivita... [Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua stimata Aurelia. Eu am o dilema, o framintare, nici nu stiu cum sa ii zic , nu e o intrebare, dar asa ma macina. De la inceput tare bine ma intelegeam cu iubitul meu, acum nu inteleg ce se intimpla, ca tot mai tensionati sintem, oare de la ce? Simt ca nu e ceea ce a fost, parca nu mai sintem noi doi.

Intrebare primita de la: Vivi

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua draga domnisoara. Unul dintre cele mai frumoase daruri ale vietii este intalnirea dintre doua fiinte care se indragostesc. Cat de minunata pare atunci lumea, totul este "roz", putem sa traim aproape fara somn si mancare, avem mereu un zambet pe buze si fluturi in stomac.

Apoi, incet incet se intampla ceva... apare teama ca am putea sa-l pierdem pe cel/cea care...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua celui mai drag si special specialist, am si eu nevoie de ajutorul d-tra. Sunt intr-o situatie ca imi vine sa fug in lume,(cred ca de bine ce imi este ), dar pe de alta parte, nu gasesc o solutie a problemei. De mai bine de jumatate de an am ceva probleme de sanatate, iar medicii nu-mi gasesc nimic si am fost de nenumarate ori la urgenta insa fara nici un rezultat, si din acesta cauza am impresia ca am ajuns la o stare de depresie, va rog sa ma ajutati si sa-mi explicate cum pot sa scap de asta!!

Intrebare primita de la: ana

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit.

La fel cum o boala grava provoaca sentimente de angoasa, tristete sau teama, unele circumstante dificile ale vietii sunt insotite de boli coronariene, digestive sau de cancere. Pentru a intelege mai bine parcursul uneo boli, trebuie exploarate atat circumstantele si starea emotionala dinainte si de la inceputul bolii, cat si...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, ajutati-ma, va rog, nustiu cum sa procedez mai departe. De 7 ani traiesc cu un baiat, de pe un an pe altul aminind nunta, ba din motive financiare, ba ca nu are timp si tot asa....Pina intr-o zi nu a mai rezistat faptului ca eu uneori, nu des, dar il intrebam, cum facem , atita timp impreuna, dar el nici de gind nu are de un copil sau familie. Mi-a zis ca cel mai bine sa ne separam, pe o perioada, ca el sa inteleaga cum mai bine e pentru el, dar eu nu cred ca pe o perioada, imi vine in genere greu sa accept asa ceva, noi nu ne certam mai delok, totul mergea bine, si acuma mi-a cazut cerul peste cap... nustiu ce sa fac, pling intruna... unde nu m-as intoarce in camera unde am locuit, vad lucruri comune, si imi este greu sa realizez ca asta se intimpla cu mine....cum sa trec peste depresia data idee n-am ... nu mai vad sens in viata asta deloc...de la parinti nici o sustinere... in genere ma simt mai singura ca niciodata... inteleg ca nici din mila nu poata sta cu mine... mentionez ca inantea lui nu m-am intilnit cu nimeni in serios... pot sa zic ca e primul barbat... care credeam ca si ultimul...Ms mult.

Intrebare primita de la: Cristina

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. Draga domnisoara emotiile sunt fluctuante, trecatoare si uneori ne fac sa luam decizii pe care putem sa le regretam. Ratiunea, obiectiva si logica, ne arata intotdeauna calea pe care sa o urmam. Insa, cea mai buna cale de urmat este cea in care emotiile si mintea ne conduc in aceeasi directie. Dupa 7 ani de relatie , fara scopuri si planuri valorice comune , cand barbatul nu se simtea cu nimic legat de dvs,...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna,doamna Aurelia....am si eu o problema. N-o sa va repesc mult timpu ca sa imi cititi intreaga mea poveste,si voi incerca cit mai scurt clar si cuprinzator sa va relatez ceea ce ma framinta.Deci o urasc din toata inima pe fosta amanta a sotului meu....cit ei au fost impreuna am varsat multe lacrimi,am pierdut nervi si cel mai de pret am pierdut increderea in mine,nu ma consider frumoasa si mi au aparut multe complexe fata de sine.Si totusi pina la urma eu am cistigat batalia,el sa reintors la mine,avem deja un baietel,si credeam ca venirea lui pe lume ma va face sa o dau uitarii,insa nu este asa,in fiece zi ii urmaresc fiece pas pa sait-urile de socializare si ma umplu de ura si mai rau,cu toate ca de mult timp EA nu mai este un pericol pt familia mea...eu insa visez sa o intilnesc si sincer ma tem de ceea ce se poate intimpla.....Ajutati-ma.....va multumesc anticipat!!!!

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. Din ceea ce inteleg, chiar daca a trecut o buna perioada de timp de la relatia adulterina a sotului dvs, inca mai retraiti sentimente de aversiune fata de fosta partenera a sotului dvs. Tin sa va intreb la ce va foloseste asta? Vreau sa va rog sa va indreptati chiar acum catre oglinda si sa priviti cu mare atentie minunea de chip femeiesc care se reflecta. Ce observati? Vedeti oare o femeie care merita sa traiasca subjugata de ganduri...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Vă salut, Doamna Aurelia! Am ajuns și eu să am nevoie de sfatul dvs. înțelept. Sinceră să fiu, mă aflu într-un amalgam de gînduri, e o confuzie... ce și cum să fac... Vă spun în următoarele rînduri... Am 22 de ani, de curînd am absovit facultatea, de 5 luni sunt cu un băiat cu care ne înțelegem foarte bine, ne iubim, simt că este sufletul meu pereche și sentimentele sunt reciproce, e serios și are intenții la fel de serioase. Țin să menționez că e prima mea relație serioasă cu un băiat. Doar că el muncește peste hotare, eu sunt aici, ne este foarte greu unul fără celălalt. La moment nu sunt angajată. Și mă tot gîndesc să plec la el, să muncesc acolo, să fim împreună, îmi doresc asta. Dar pe de altă parte, mă gîndesc că mult timp petrecut departe de casă ulterior cînd voi reveni nu voi reuși să găsesc un post de muncă bun, să mă dezvolt, cum aș putea să îl găsesc acum...poate să-mi creez o carieră. Plus la asta e familia la care țin foarte mult și dacă înainte nu mă vedeam deloc departe de casă, acum oscilez între 2 extreme importante ambele pentru mine... De asemenea, părinții mei l-au cunoscut sunt încîntați și au încredere. De aceea apelez la dvs. vă rog să mă sfătuiți cum să prioritizez, să fac în așa fel ca să mă simt sufletește bine, să iau o decizie calculată. E o decizie greu de luat, care mă frămîntă. O decizie care mi-ar schimba viața. Vă rog să mă ajutați cu un sfat. Vă mulțumesc. Toate bune!

Intrebare primita de la: Iulia

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit Iulia. Imi dau seama ca ai in fata o alegere serioasa, un pas cu multa responsabilitate de care depinde viitorul tau, evolutia ta ca persoana si felul in care iti vei constui viitorul depinde doar de tine. Eu nu-ti voi spune sa pleci sau sa ramai, voi incerca doar sa-ti ofer cateva idei ca reper despre ce inseamna structura gandurilor, a actiunilor si compromisurilor.

Ca...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Doamna Aurelia, am şi eu o durere mare în suflet pe care vreau să o împărtăşesc cu dvs. Mă numesc Olga şi am 24 de ani, nu sunt căsătorită, copii nu am, numai o durere enormă în suflet pe care vreau să o depăşesc şi nu-mi reuşeşte. Acum de 3 ani si 7 luni MAMA a decedat într-un accident, mai bine spus, a fost lovită mortal în timp ce încerca să tranverseze drumul, drumul MORŢII, căci aşa şi este. Nimic nu este amenajat pentru o trecere sigură a drumului chiar dacă în preajmă sunt zeci de întreprinderi şi legea spune că obligatoriu trebuie să fie drumul asigurat cu o trecere pietonală. Zeci de oameni continua să-şi pună viaţa în pericol tranversând acel drum, pentru mama a fost fatal. Sunt o persoană destul de activă, poate am devenit şi mai activă după decesul mamei crezând că astfel voi scăpa de durere, însă durerea mă depăşeşte. Nu sunt închisă în mine ca să mă înţelegeţi corect, ba mai mult, împărtăşesc durerea mea cu prietenii şi cei dragi mie, parcă mi-e un pic mai bine când povestesc despre ce s-a întâmplat. Era 5 decembrie, sărbătoream ziua mameni, 45 de ani făcuse, vesile şi planuri mari de viitor, aşa s-a întâmplat că am reuşit să filmăm ultima zi din viaţă a mamei. A doua zi, 6 decembrie, marţi, fiecare a plecat în drumul său, mama la lucru, eu la universitate. Mai faceam o facultate orele căreia se începeau de la 18.00 şi cum aveam timp destul pentru a trage o fugă pe acasa(eu locuiesc suburbie) am mers acasă, am luat prânzul şi la 17.00 mă pornisem spre universitate. Noi aveam un obicei frumos cu mama, eu când plecam spre a doua facultate, ea de obicei aştepta autobuzul la staţia de lângă lucru ei şi eu o salutam cu un gest al mânii. De acasă până la staţia respectivă fac vreo 10 min, prin preajma staţiei, autobuzul care mă ducea spre oraş încetinea, erau atât de multe lumini de la maşini, 17.00 în decembrie deja se înnoptează. O căutam disperată pe mama să o văd şi am zărit pe cineva zăcând jos, eram la vreo 20 de metri şi nu se observa faţa, nici hainele, numai o siluetă, dar inima imi spunea că este mama. Am vrut să o sun, dar nu puteam, am rugat pe cineva din autobuz să o sune, eu uitasem şi numărul ei de frică… ea nu a mai răspuns… Am fost singura din familie (sora şi tata) care am prins-o dânduşi ultima suflare şi i-am văzut ochii atât de sperieţi şi nu-i pot uita, nu pot trece peste acea zi. În fiecare zi pentru mine este 6 decembrie 2011. Durerea şi mai mult se amplifică atunci când este un motiv de fericire, nu-mi pot stăpâni lacrimile… Plus la toate, am o frică mare să stau în casa în care am crescut, singură, mi se pare că aud diferite lucruri şi asta face ca inima mea să bată cât o mie, mi-e frică de ceva nevăzut şi mereu am impresia că ceva se va întâmpla. Mă chinuie gânduri foarte oribile şi încerc să scap de ele, vreau să mă gândesc la altceva dar nu pot, au o putere mult prea mare. Sora mea s-a căsătorit, după decesul mamei, are doua fete pe care le iubesc la nebunie, de obicei gândurile mele rele sunt legate de ele, mereu mă gândesc că o să se întâmple ceva rău cu ele, accident sau ceva tragic de acest gen, şi gândurile aceste mă sperie. Înainte să moară mama cu o săptămână la fel îmi venise în gând moartea mamei şi s-a întâmplat, de aceea şi până acum o parte din mine se crede vinovată pentru ce s-a întâmplat, chiar dacă logic îmi dau seama că nu am eu nici o legătură, dar totuşi cred că gândurile mele au generat…absurd. Am un iubit, de 3 ani suntem împreună şi mă ajută mult să trec peste durere, dar… simt că pierd controlul, nu pot să fiu fericită, nu văd sens în nimic şi câteodată sunt atât de indiferentă că nu am chef nici să mă ridic din pat. Am absolvit universitatea, am făcut şi masteratul şi cursuri de engleză, mereu caut cât mai multe ocupaţii, acum, mai nou, vreau să plec din ţară, cred şi sper că emoţii pozitive, ceva schimbrări în viaţa imi vor prinde bine. După moartea mamei, s-au început o serie de problem legate de sănătate pe fon emotional, mi-a apărut un nodul imens la glanda tiroidă, care trebuie exterpat împreună cu glanda, am disfuncţie hormonală şi multe alte probleme legate de ginecologie şi tot apasă asupra mea, îmi vine să las mâinile jos, dar totusi vreau să lupt. Vreau să las durerea, vreau să trăiesc prezentul, să fiu fericită, să găsesc sensul vieţii şi rostul meu în lume. D. Aurelia, vreau să scap şi de frica de a sta singură în casă, dacă mă puteţi ajuta cu un sfat. Vă multumesc anticipat.

Intrebare primita de la: Olga

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua draga Olga. Din pacate astfel de pierderi dor mult si dor tare. Subicetul in cauza l-am analizat de mai multe ori, o sa incerc sa iti explic si tie in randurile de mai jos prin ce treci. Un lucru e cert, pt a depasi momentul, pt a scapa de fricile care te chinuie, apeleaza cu incredere la un psiholog. Te va ajuta sa intelegi, sa accepti si sa depasesti. Desigur memoria mamei tale nu ti-o va lua nimeni din...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna seara!Vreau sa cer si eu ajutor,nu mai am puteri si nustiu cum sa procedez!Problema e urmatoarea:logodnicul meu a suferit un pic din cauza unei probleme din partea familiei mele si are un comportament insuportabil si am senzatia(dupa simptome si comportament)ca are schizofrenie,el a avut probleme psihice acum 7 ani si ne gandim ca boala s-a reintors,familia lui e contra mea total,eu acum nu-s linga el,ma aflu in strainatate,nustiu ce sa fac,ai lui vor sa consulte un medic-specialist!Dupa cum am inteles dupa vorbele lui nu mai vrea sa fim impreuna dupa 5 ani care i-am petrecut,ma gandesc ca poate nu realizeaza ce vorbeste!Nustiu cum sa procedez si cu ai lui...sa las totul si cu timpul vom vedea?nustiu....Ajutati-ma va rog!

Intrebare primita de la: Milena

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit Milena. 

Imi pare rau ca sunteti nevoita sa parcurgeti o asemenea etapa in relatia pe care o aveti. Si cand zic relatie, nu ma refer doar la cea cu partenerul, ci si la relatia dvs cu propria persoana. 

Diagnosticul de schizofrenie este unul cu un risc major si e important sa consultati o serie de specialisti...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, sint de ceva timp intro relatie, totul e bine, dar parca nu avem de vorbi. In pat e bine, de la bani nu avem conflicte, dar e plictisitor sa discutam, mai bine fiecare ne cautam de treaba, mai mergem la o bere cu prietenii. Iata cind iesim cu altii si vorbim multe, descoper canoi mult nu ne spunem, din ce facem, cu cine, cind. E problema asta, sau daca in rest e pace si totul ne aranjeaza nu trebuie sa caut nod in papura?

Intrebare primita de la: elodia

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. Tot mai mult psihologii si consilierii de cuplu, atrag atentia asupra calitatii comunicarii intre parteneri. Aceasta fiind unul din pilonii pe care se mentine o relatie de cuplu.
"Lipsa de comunicare este unul dintre motivele principale care duc la conflicte frecvente in cuplu, la separari si la divort. 

Conflictele celor mai multe cupluri contin critici,...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna,Aurelia!as dori sa stiu daca mai raspundeti la intrebari?

Intrebare primita de la: VASILICA

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, a fost o defectiune tehnica pe site care a fost remediata cu succes, deci, continui sa fiu aproape de cititorii nostri.

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Doamna Aurelia bun gasit.Am 41 de ani lucrez la un spital si am un copil de 12 ani.In copilărie am fost abandonată si am fost crescută de părinți adoptivi.Mama mea a fost destul de exigenta cu mine si nici acum nu pot sa o refuz sau sa fac ceva ce nu i-ar plăcea.Sunt căsătorită de 20 de ani iar in urma cu câteva luni am aflat ca are o alta relatie cu o fata mult mai tânără decat mine.Eu am dezv in timp un fel de dependenta fata de el iar de cand stiu despre cealalta relatie am facut o depresie.Acum iau tratament de o lună de zile dar nu pot sa ma desprind de gândul ca el este cu altcineva.Am avut numeroase discutii dar situatia nu s-a schimbat.Imi spune ca el va renunța doar in momentul cand eu ma voi schimba.Acum ma simt mai bine fizic dar nu pot dormi fara medicamente si nu pot scapa de gândul acela si nici nu ma simt in stare sa renunț la el.In momentul in care nu vine acasa câteva zile starea mea se accentuează pe zi ce trece.Nu stiu ce ar trebui sa fac dar nu pot nici sa renunț si nici sa accept aceasta situatie.Nu sunt dependență financiar de el dar nu ma pot redresa nicicum tot ce imi doresc este sa am familie si el sa renunte la cealalta dar nu pot sa stiu ce as putea face eu in ac situatie.Singurul meu antidot ptr starea in care sunt este el îmi este bine doar cand il vad iar starea mea depinde aproape total de ceea ce imi spune.Cum as putea sa ies din aceasta situatie?

Intrebare primita de la: Violina

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua. Dependenta de sotul dvs este probabil rezultatul unei rani nerezolvate din copilarie. Este teama de a fi singura, de a fi "abandonata". "Intamplator" aceasta teama se manifesta acum in relatia cu sotul, mai tarziu, lasata nevindecata, se va manifesta probabil si in relatia cu copilul (pentru ca va creste si va fi firesc sa plece). De aceea va incurajez sa lucrati cu dumneavoastra si sa reincepeti sa va iubiti...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, cind de regula pe parcursul vietii e ok sa ne adresam la psiholog?

Intrebare primita de la: andreia

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit. Despre cand este necesara interventia unui psiholog, am mai discutat la aceasta rubrica. 
Deci, in linii mari-

La varsta copilariei:
- cand copilul se confrunta cu diferite stari negative (teama, tristete, iritabilitate, sentimente de vinovatie, etc.)
...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna seara dna Aurelia, cum de procedat in cazul in care persoana iubita te-a lasat pentru ca pe parintii lui nu il aranjeaza ocupatia parintilor mei. Plus la asta nici nu de la el am aflat acest lucru el invocind alte motive.

Intrebare primita de la: Anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit. Relatiile de cuplu si iubire se bazeaza pe principii si legi universale cum ar fi compatibilitatea, interesele comune, valorile, atractia. Dar in acelasi timp fiecare relatie este individuala.

Fiecare persoana atunci cand se implica intr-o relatie amoroasa, ia in calcul anumite criterii care vin sa completeze golurile interioare. Goluri capatate in urma lipsei...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Domnisoara Aurelia buna ziua, puteti va rog sa imi spuneti ce este "psihosomatica" ? Multumesc

Intrebare primita de la: Vika

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit.

La fel cum o boala grava provoaca sentimente de angoasa, tristete sau teama, unele circumstante dificile ale vietii sunt insotite de boli coronariene, digestive sau de cancere. Pentru a intelege mai bine parcursul uneo boli, trebuie exploarate atat circumstantele si starea emotionala dinainte si de la inceputul bolii, cat si trairile suscitate de boala  sau...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna seara Doamna Doctor Aurelia, recurg la ajutorul Dvs, pentru ca simt ca ajuns in impas si am nevoie de un specialist care stie corect cum sa gestioneze o problema de ordin psihologic. “Oare ceva zice el, daca..?” Am un sentiment de vina atunci cind accept sa fiu curtata de cineva, cind accept sa ies la un rande vouz cu un baiat. Ma simt vinovata fata de fostul meu iubit (care e casatorit si are o familie deja) , relatia mea cu el sa finisat de ceva ani (aflasem ca avea sa devina tata si sot altcuiva..), dar si dupa atitia ani nu pot trece peste faptul ca e timpul sa uit si sa incep cu inima deschisa o alta relatie. Cind analizez situatia mea dintr-un alt unghi imi dau seama ca aceasta ”Vina” e ceva prostesc si nu e deloc logica. Dar sincer ma simt murdara cind incearca sa se apropie cineva de mine, simt ca il tradez, si ca ma tradez pe mine insumi, chiar daca nu sunt in nici o relatie cu Fostul. Va Multumesc Anticipat pentru raspuns si intelegere.

Intrebare primita de la: Maria

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua Maria. 

Relatiile dintre doi parteneri parcurg diferite etape de dezvoltare si foarte putine ajung la perioada maritala. Cauzele separarii sunt multiple, de la nepotrivire de caracter, pana la renuntarea constienta a unuia din cei doi. In cazul dat, dvs ati fost cea care constient si-a asumat ruptura, ca urmare a unei relatii duplicitare pe care ati descoperit...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Dna Aurelia, as dori sa ma primiti la o consultatie fata in fata, daca e posibil. Multumim anticipat. Nu am nici un contact sa va telefonez, las mailul meu,scrieti-mi va rog cum va pot gasi. pripasvetlana@gmail.com

Intrebare primita de la: Svetlana

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, +373 78 070 111 este nr de telefon unde puteti obtine o programare.

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua Aurelia. Tot citesc sfaturile dvs si mereu gasesc informatii utile si recomandari. Sint si eu de ceva vreme cu un baiat. De la inceput cind ii ziceam ce asteptari am de la dansul mereu zicea ca il stresez, ca vreau sa il schimb dupa bunul meu plac, ca nu sint de el multumita, ca in genere nu ma pot multumi cu ce imi ofera cineva. Asa am ajuns sa ma inchid in sine, nu ii mai zic ce vreau, ce astept. Parca e totul bine, insa eu am nevoie de ceva mai mult decit el imi ofera, si acest mai mult se refera la timp petrecut impreuna. El nu intelege ca pentru mine cel mai important e timpul petecut cu el, impreuna.Chiar si aceasi mincare sa o facem impreuna, sa stam sa ne giugiulim, sa discutam. E adevarat ca lucram in aceasi companie, dar departamente diferite, nu ne vedem ziua , seara mergem amindoi si mincam de regula in oras, in zilele libere el e ba la tara, ba cu un prieten, ba cu cineva la discutii pe teme de lucru si daca reusim sa stam 2, 3 ore. Eu ma tem sa ii zic ce vreau, cum vreau, cind vreau, ma tem sa ii comunic, daca el isi da seama bine, daca nu, atunci nu imi ramine decit sa pling singurica noaptea. 

Oare e normal asa?Oare chiar iubitii nu trebuie sa discute, sa zica ce vor unul de la celalat?

Intrebare primita de la: Magdalena

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit Magdalena.

Subiectul asteptarilor intr-o relatie este unul foarte subtil dar in acelasi timp de o importanta sporita. Desigur ca psihologii recomanda sa-ti amintesti ca partenerul tau a intrat intr-o relatie cu tine pentru ca si el, la fel ca tine, are nevoi, dorinte si asteptari. Amandoi le aveti, asa ca nu vi le mai negati si comunicati-le unul celuilalt, cu maturitate...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna seara,draga doamna Aurelia. Ma tot mir de fiecare data cand citesc sfaturile dumneavoastra,de unde aveti atata rabdare ca sa raspundeti tuturor,si cum de va reuseste sa formulati si sa interpretati atat de clar fiecare problema. In cazul meu,las la discretia dvs - sa-mi raspundeti sau nu, stiu singura ca ceva cu mine nu e in regula, dar o confirmare din partea dvs m-ar ajuta poate sa ma accept,sa ma inteleg pe mine insumi si poate sa ma tratez... Am 24 de ani si la prima vedere am totul pentru fericire: un om drag care ma iubeste si ma rabda,parintii in viata si sanatosi,cateva prietene care-mi fac viata vesela,un serviciu care ma multumeste... Vreau sa-mi intemeiez o famile,vreau sa am un copil,adica practic nu exista factori din afara care mi-ar provoca starile despre care scriu mai jos. Problema mea a inceput intr-o zi cand ma priveam in oglinda,nimic nu era cum as fi vrut,parul,tenul,nimic! Si-atunci m-am luat la palme,m-am batut singura pana am devenit rosie,plangeam,strigam. O vreme am uitat de incident si ma straduiam sa evit oglinda,pana intr-o zi cand din senin,fara vre-un motiv mi-am zis ca eu nu trebuie si nu merit sa traiesc,si am baut pastile,multe pastile,dar care nu si-au facut pana la capat treaba,am fost salvata. Treptat m-am izolat de toti,doar la serviciu merg cu placere,in rest ma stradui sa evit pe toti,sa evit iesirile in oras si uneori la magazin,nu vreau sa-mi vizitez parintii, mint mereu si inventez motive ca sa nu ies nicaieri. Am si halucinatii uneori,cel mai des auditive,de doua ori vizuale, si doar propriul meu tipat,trasul de par sau aruncatul de obiecte ma readuc la realitate. De nervi nici nu zic,niciodata nu stiu care va fi urmatorul lucru care o sa-mi provoace o noua criza. Si am o sumedenie de lucruri ascunse,incepute sau promise demult, la care mi-e frica sa revin,caci niciodata nu am puterea necesara sa termin ce am inceput,si acel lucru risca sa fie rupt in bucati. Zilele astea mi-am rupt portmoneul si tot ce aveam in el,bani,carduri,acte... Veti spune sa incerc sa ma schimb,intrucat constientizez ca am o problema si poate fi chiar simplu. Nu,nu e,am incercat! Cineva mi-a spus ca nu e nicio problema mintala,caci oamenii bolnavi de schizofrenie de obicei nu recunosc acest lucru. Dar ce am eu,ce e cu mine? Va multumesc anticipat in caz ca imi raspundeti,dar si pentru faptul ca mi-ai citit povestea trista si urata.

Intrebare primita de la: Valerie

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit Valerie.  

Pentru a intelege situatile de criza  si de ce apar si se mentin acestea este nevoie sa intelegem pe noi insine, fricile, emotiile, dorintele, realizarile si ce a stat la baza acestora.  Forma in care descrieti starile care va curpind, se aseamana cu un tip anumit al atacurilor de panica care exista de mai multe feluri care se manifesta...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua!Ma numesc Valeria, am 17 ani si cu mult drag citesc raspunsurile dvstra. Mereu gasesc aici ceva ultil de invatat, ba chiar as putea sa spun ca de cind va urmaresc activitatea simt parca ca sint cu un pas inaintea colegilor mei, ca gindesc mai matur. Chiar si profesorii au observat asta si mi-au spus ca am crescut in minte si ii intreg pe colegi. Recunosc ca imi plac aceste aprecieri si fac cinste mai ales parintilor mei, desi eu stiu ca sint datorita dvstra, va multumesc mult pe aceasta cale pentru marea contributie.
Am si eu o intrebare, parca nici nu stiu cum sa o formulez corect. Ce trebuie sa stiu ca sa-mi urmez visele? Parca am vise mari, frumoase, dar parca nu ma pot tine de ele. Ma tem ca pe viitor asta sa nu ma afecteze, sa nu se intimple ca ma apuc de ceva si nu pot duce la capat.  

Intrebare primita de la: Valeria

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit Valeria. Din capul locului iti multumesc mult pentru aprecieri. Sa stii ca cu drag as accepta si o critica constructiva. Foarte mult ma bucur sa aflu ca cuiva prind bine randurile scrise de mine. Cum de regula raspund la intrebari noaptea, cand imi impun si eu nitel timp liber, chiar conteaza sa stiu ca ceea ce scriu eu aici, este cat de cat in folosul cuiva, altfel, ar ramane doar un capitol de "nopti nedormite"...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua d-na Aurelia. Este o fericire atunci cind ai careva probleme si este cineva care iti poate da un sfat demn. Deci, sunt Silvia si am 21 de ani, si pare a fi totul bine in viata mea, adica invat la universitate, cu parintii ma inteleg destul de bine, dar totusi nu am viata mea personala, prin aceasta am in vedere ca nu am un prieten (iubit) de mai mult de 3 ani. As dori sa am si eu o persoana de sex opus cu care as putea intemeia o familie, precum au si alte fete/ femei de virsta mea (Toate prietenele mele au prieten, insa eu nu). Citeodata nu inteleg de ce eu nu pot avea parte de fericire, mi se pare ca sunt cea mai urita si citeodata incep a ma uri incit imi spun ca nu are sens viata mea, si nu o sa fiu nimeni in acesta viata. Nu inteleg care-i cauza .. sau poate pina la urma eu sunt cauza?

Intrebare primita de la: Silvia.

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua Silvia.

Problema unei anumite varsta atinse si neimplicarea intr-o relatie amoroasa, am analizat-o nu o sigura data la aceasta rubrica. Daca o sa va inarmati cu putina rabdare ,incercati sa rascoliti in arhiva cu raspunsuri, cu certitudine o sa aveti ce citi la acest subiect.


Nu...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Un bun prieten mi-a povestit de situația lui cu fosta iubita. Ea are 17ani, au fost împreună un an si 6 luni, am o luna de când s-au despărțit, a încercat de 2 ori sa se sinucidă, azi a spus ca va fi a 3-a oara si finala. Cum ar trebui de procedat? Rog ajutor rapid.

Intrebare primita de la: Eudochia

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua, atentionati rudele, nu o lasati singura mult timp, comunicati cu ea cat mai mult, implicati-o in diverse activitati, si cel mai important mergeti cu domnisoara la un specialist.
Tema suicidului este ft profunda, poate fi doar o metoda de manipulare si de atragere a atentiei, dar este posibil ca din agonie sa-i fie intentia serioasa. Din acest considerent este ft necesara...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua, d-na Aurelia mizez pe ajutorul d-ra. Sintem casatoriti de 5 ani avem 2 copii minunati eu am 29 el 33 ani, banuiam ca ma insela inca de la prima sarcina, asta mi-a confirmat-o chiar el acum citeva zile dupa o cearta, s-a jurat ca n-a mai avut cu nimeni nimic de 4 ani, totusi am descoperit sms-uri de la d-ne, cu unele am si vorbit, am uitat, am iertat, ma doare faptul ca ma pune pe ultimul plan, fratii lui au prioritate desi locuim departe, s-a ajuns la o cearta mare din cauza lor, cearta care mi-a adus la urechi cuvintele "tu esti nimeni pentru mine iar el e fratele meu..." si multe alte prostii pe care nu le pot pronunta, am urlat, sint derutata am slabit 3 kg 3 zile la ale mele 53, ma doare inima, beau pastile, cum incerc sa zic ceva ma ameninta cu moartea sub diverse forme, fie ma taie, fie ma spinzura, azi mi-a zis ca in timp de jumatate de an ma va minca racul, ma tem, am primit si pumni mai inainte, el are putere iar eu numai cuvinte legate de inima, traim la mine acasa si daca-i zic sa plece imi spune ca-mi da foc in casa, eu nu am unde pleca mai ales cu cpiii de 1 an si de 4 ani, el a mai fost casatorit anterior si are un copil. Ce vreau eu? sa scap de el, sa ma lase in pace cu copilasii? Cum sa-l determin sa plece pasnic? Abia acum inteleg gustul amar al dezamagirii, va rog ajutati-ma!

Intrebare primita de la: Vera v

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua Vera. Din nefericire violenta in familii, sub toate formele ei, este tot mai acuta in Republica Moldova. Pe cat de mediatizate sunt campaniile impotriva acestui fenomen, pe atat de crunta este situatia statistica.

In cazul dvs desigur ca situatia este mult mai profunda decat putem deduce din aparente. Din capul locului o sa va recomand sa va adresati la un specialist...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

Buna ziua doamna Aurelia. De mult timp ma framinta o intrebarire legata de relatia dintre o fata si un baiat. Am 21 ani si sunt intr-o relatie cu prietenul meu de mai mult de 3 ani, de la inceput mere totul foarte bine, acum ne certam mai in toata ziua, si nu prea inteleg de ce.Pentru mine a devenit ca o persoana straina sa fie oare problema ca nu prea are bani ? ce imi recomandati sa fac am nevoie de ajutor.... va multumesc

Intrebare primita de la: anonim

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Buna ziua draga domnisoara. La 21 de ani deja probabil constientizati care va sunt necesitatile si valorile si ce asteptari aveti de la o relatie. Certurile intr-un cuplu pot fi generate de diferite cauze. Pentru rolul de cunoastere, formare, dezvoltare si relationare a partenerilor, certurile sunt aproape binevenite. De dvs si partener depinde cat de constructiv priviti o disputa si ce invatati in urma ei....

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile
 
?

buna ziua.de mult tot incerc sa gasesc pe cineva care sa imi raspunda la anumite intrebari, am scris pe mai multe site-uri dar fara un rezultat, incerc si aici, sper sa am noroc macar de data asta.ma numesc Luminita am 33 ani,momentan locuiesc in strainatate si am o relatie de aproape 4 ani cu o persoana mai in varsta decat mine,dar nu aceasta este problema.cand eram mica ai mei m-au trimis la tara la matusa mea sa ma creasca intro seara cand ea era plecata la munca am ramas singura cu nepotul ei care avea vreo 16-17 ani,nu imi mai aduc bine aminte.cand m-am pus in pat sa dorm el a venit langa mine s-a dezbracat si a inceput sa ma atinga si la un moment dat mi-a dat pijamaua jos si a incercat sa imi introduca penisul,dar nu imi mai aduc aminte ce sa intamplat de acolo mi sa taiat firul....acum a inceput sa imi reapara in minte acele scene,cateodata ma deranjeaza si cand partenerul meu se apropie de mine.as putea avea un sfat cu ce as putea face in cazul acesta?nu vreau sa pierd relatia pe care o am...va multumesc anticipat

Intrebare primita de la: Lummy

Aurelia Balan-Cojocaru, doctor in psihologie

Bun gasit Luminita. In subconstient, au ramas stocate niste amintiri dureroase, care acum ies la suprafata. E nevoie de un expert inpsihoterapie experientiala, hipnoterapie sau psihanaliza. Si multa rabdare si munca din partea dvs, ghidata desigur de specialist.

Imi dau bine seama ca insusi gandul de a...

[Read more]
 
0 comentarii  | Vezi toate comentariile